Cine mai are grijă de pădure ?

0
38

Domeniul forestier din România se află, la această dată, într-o situaţie dificilă. Subfinanţarea agenţilor economici din exploatări forestiere şi o legislaţie excesivă, greu de aplicat şi, de multe ori, contradictorie, contribuie la această stare de lucruri nedorită şi greu de traversat.

Pe de altă parte, cererea industriei de prelucrare a lemnului a crescut an de an, ca urmare a creşterii considerabile a capacităţilor de industrializare a lemnului şi de fabricare a mobilei, în urma unor planuri de afaceri bazate pe un volum de aproximativ 20 de milioane mc, care ar fi trebuit recoltate anual în România. Volumul de lemn recoltat a scăzut, însă, în ultimii patru ani.

Dacă în anul 2014 s-a recoltat în România un volum de 19 milioane mc fără coajă, anul trecut s-au recoltat puţin sub 17 milioane mc, inclusiv coaja lemnului de lucru.

Creşterea cererii şi diminuarea ofertei au condus, în mod inevitabil, la creşterea preţului lemnului pe picior, cu procente cuprinse între 20-25% anual, ceea ce a făcut ca în anul 2017 să fie înregistrat un maximum istoric.

În această situaţie, marii procesatori de lemn din România, dar şi mulţi alţii mai mici, au apelat la importuri de lemn rotund pentru industrie, înregistrând anul trecut un volum de 3 milioane mc achiziţionat din ţări europene, faţă de un volum nesemnificativ în anul 2014. În acest fel, însă, au fost transferate în străinătate importante fonduri financiare care ar fi trebuit să se reîntoarcă în circuitul economic furnizori-utilizatori locali.

Ca urmare a scăderii resurselor din piaţa lemnului din România, a scăzut exportul produselor prelucrate, ceea ce a condus, şi pe această cale, la diminuarea resurselor financiare atrase prin activităţi de export.

Nu numai industria a resimţit efectul acestor evoluţii din piaţă sub aspect cantitativ şi al preţurilor mari plătite, ci şi o parte a populaţiei, care nu a reuşit să-şi procure lemnul de foc necesar încălzirii sau preparării hranei.

Pe lângă diminuarea resurselor de lemn, o altă cauză a crizei în care se află domeniul forestier îşi are originea în discriminarea accesului la această resursă a agenţilor economici specializaţi şi atestaţi pentru exploatări forestiere.

Modificările succesive ale Codului Silvic şi actele subsecvente ale acestuia au transformat RNP – Romsilva şi Ocoalele Silvice de Regim ale UAT-urilor din ADMINISTRATORI ai Fondului Forestier Naţional, în agenţi economici de exploatare şi chiar de industrializare a lemnului.

Ca urmare a modificării Codului Silvic din luna iulie 2017, RNP – Romsilva exploatează în regie proprie răriturile, tăierile de igienă şi produsele accidentale dispersate. Aceasta reprezintă aproape 30% din totalul volumului de lemn care se va recolta în acest an.

În plus, RNP – Romsilva a reţinut pentru exploatare în regie proprie peste 20% din produsele principale, depăşind 50% din volumul care se va exploata în 2018.

Interferând, astfel, pe piaţa lemnului cu agenţii economici specializaţi din exploatări forestiere şi prelucrarea primară a lemnului, RNP – Romsilva şi-a impus politica de acaparare a acestei pieţe. În dubla sa calitate de administrator, dar şi de agent economic atestat pentru activităţi de exploatări forestiere şi organizator de licitaţii, RNP – Romsilva deţine o poziţie dominantă în piaţă şi, mai mult decât atât, abuzează de această poziţie.

Faptul că RNP – Romsilva marchează şi selectează parchetele pe care le exploatează în regie proprie şi numai ceea ce rămâne vinde prin licitaţii publice ca lemn pe picior reprezintă o discriminare faţă de ceilalţi agenţi economici, fiind vorba de un bun public.

Prin exploatarea a cinci milioane şi jumătate de mc, aşa cum este preconizat pentru anul 2018, RNP – Romsilva se situează în afara Legii 46 Codul Silvic, lege care limitează la maximum 30% volumul de lemn din totalul recoltat de care un agent economic sau grup de agenţi economici poate beneficia.

RNP – Romsilva s-a îndepărtat, astfel, de misiunea sa de bază de administrare şi control al activităţilor de exploatare.

Controlându-se pe sine însăşi, RNP – Romsilva a generat compromisuri în activităţile desfăşurate în Pădure, cu costuri mari pentru aceasta.

Dacă agentii economici specializaţi şi Administratorii, de asemenea, fac exploatări forestiere urmărind în primul rând profitul rezultat din activităţi comerciale legate de valorificarea lemnului fasonat, se naşte o întrebare legitimă: De Pădure, cine mai are grijă?

Răspunsul este evident şi probat în trecut: Administratorii trebuie să facă administrare şi control, iar agenţii economici atestaţi, lucrările de exploatare.

Pentru aceasta este necesară o nouă Hotărâre de Guvern care să stabilească modul de administrare şi valorificare a Fondului Forestier proprietate publică.

Nicolae Ţucunel,
Preşedinte ASFOR

Scrie un comentariu